Nu de putine ori renuntam in favoarea celuilalt, sa-i fie lui/ ei bine, iar cand facem asta, de fapt ne ranim pe noi, ne lezam pe noi, ne dispensam de o bucata din noi.
Am facut si eu asta,
nu am a povesti de vindecare, decat din boala mea…
Acum cand ma uit in oglinda si-mi vad firele albe ce cauta sa se ascunda intre cele inca tineresti ma uit in urma si … nu mai dau de mine.
Unde oare m-am pierdut, pe unde m-am imprastiat in mii de bucati cand am zis ,, da,, de dragul lui, cand ma zis ,,bine,, de dragul tau,
Sursa foto internet
cand am venit eu prima la intalnire sa nu te las sa astepti, mai bine astept eu inghetandu-mi piciarele iarna in ger sau topindu-ma sub soarele dogoritor al unei amiezi de vara,
cand cu mana mea ti-am oferit tie marul cel mare si frumos
iar eu am inghitit in sec dintr-o zbarcitura de mar pe care l-am curatat de stricaciune.
De ce oare m-am facut asa de putina, asa de mica si asa degeaba,
in fata ochilor propriului meu Suflet, care ma tine aici pe Pamant si care-i satul de-acuma de atata spurcaciune cat a indurat din cauza unei minti stricate,
ce a trait dupa legile lu’ altii, uitand de Dumnezeul din Mine .
A uitat sa se iubeasca, a uitat sa-si daruiasca ce e mai bun, a uitat de Sine,
cine stie pe unde, prin ce unghere, maturat de cei carora m-am daruit si care acum cauta farasul sa-mi arunce bucatile de inima la gunoi.
Lasa, nu va obositi, ma duc eu sa le adun cu mainile goale, lacrimand am sa le spal si cu balsam de mangaiere am sa le lipesc –napoi si peste, am sa pun un zambet, sa nu se vada …
Dar de ce sa nu se vada?
ba sa se vada, ca am stiut sa daruiesc si cine va sti sa primeasca va straluci ca soarele si cine nu,
se va duce pe pustii din ochii mei ca piaza rea,
ca de azi eu nu mai rup bucati din mine sa ma dau la altii ca iata, inca imi caut urma si nu mai dau de mine…