Nu te mai rupe in bucati sa te dai la altii, ca intr-o zi ai sa te cauti si n-ai sa-ti mai dai de urma!

 Nu de putine ori renuntam in favoarea celuilalt,  sa-i fie lui/ ei bine,  iar cand facem asta, de fapt ne ranim pe noi, ne lezam pe noi, ne dispensam de o bucata din noi.

Am facut   si eu asta, 

nu am a  povesti   de vindecare,  decat din boala mea…

Acum  cand ma uit in oglinda si-mi vad firele  albe ce cauta sa se ascunda intre cele inca tineresti ma uit in urma si … nu mai dau de mine.

Unde oare m-am pierdut, pe unde  m-am imprastiat in mii de bucati cand am zis ,, da,, de dragul lui, cand ma zis ,,bine,,  de dragul tau, 

Sursa foto internet

cand am venit eu prima la intalnire sa nu te las sa astepti, mai bine astept eu inghetandu-mi piciarele  iarna in ger sau topindu-ma sub soarele dogoritor al unei amiezi de vara,  

cand  cu mana mea ti-am oferit tie marul cel mare si  frumos 

iar eu am inghitit in sec  dintr-o zbarcitura de mar  pe care l-am curatat de stricaciune.

De ce oare m-am facut asa de putina, asa de mica si asa degeaba,

 in fata ochilor propriului  meu  Suflet, care  ma tine aici pe Pamant  si  care-i satul de-acuma de atata spurcaciune cat a indurat din cauza unei minti stricate, 

ce a trait dupa legile lu’ altii, uitand de  Dumnezeul    din Mine .

A uitat  sa se iubeasca, a uitat sa-si daruiasca ce e mai bun,  a uitat de Sine,  

cine stie pe unde, prin ce unghere,  maturat de cei carora m-am daruit   si care acum  cauta  farasul sa-mi arunce bucatile de inima  la gunoi.

Lasa,  nu va obositi,  ma duc eu sa le adun cu mainile goale,   lacrimand  am sa le spal  si cu balsam de mangaiere  am sa le lipesc –napoi si peste, am sa pun  un zambet, sa nu se vada …

Dar de ce sa nu se vada?

 ba sa se vada, ca  am stiut sa daruiesc si   cine va sti sa primeasca  va straluci  ca soarele si cine nu, 

se va duce pe pustii din ochii mei ca piaza rea, 

ca de azi eu nu mai rup  bucati  din  mine sa ma dau la altii ca iata, inca imi caut urma si  nu mai  dau de mine…

 

Lasă un răspuns