Eu ma retrag in inima de azi
Si umblu fericita in papucii mei vechi, ridati si foarte confortabili
,,Viata incepe la 40 de ani, pana atunci e doar cercetare”
Zicea Carl Gustav Jung
Sunt sigura ca asta a spus dupa ce a scris si el un articol ca asta
Asta a fost concluzia…
Viata incepe la 40 de anii, azi e inceputul din restul zilor mele
Da’ zau ca de la 40 de ani incepi sa traiesti
Vezi cu ochii tai cum, ceea ce ti-e dat e atata cat ai nevoie
Mintea ma incurca mult cu ale sale obiective,
la fel de mult cum ma si ajuta
atunci cand se inclina in fata Luminii Sufletului
La 40 de ani te luminezi si vezi valoarea in esenta
ti se rupe de cine, ce are de zis,
Abia atunci stii cat face o pereche de papuci vechi, dar foarte comozi
care isi arata ridurile mai bine decat chipul tau cremuit pana la disperare de teama batranetii
Dar nu te induri sa-i arunci pentru ca de azi de la 40 de ani
starea ta de confort nu o mai dai pe nici un stileto
nici gratis daca ti i-ar da cineva.
Mi-am cumparat o colectie de stileto,
pe verde , pe rosu, negru, mov, maro, galben, auriu,..
la naiba cred ca am toate culorile,
dar nu-mi mai salta inima uitandu-ma la ei
ca da, doar m-am uitat la ei ,
nu i-am purtat,
o sa moara acolo in cutiile lor, de noi…
Stii de ce-s acolo in cutii, degeaba ?
Pentru ca nu i-am luat din abundență
I-am luat din sacrificiu
din durere, din goliciunea sufleteasca
sa nu mai doara sufletul ca n-am
Ca n-am avut …
Si asa trebuia sa fie
Ca daca am avut si nu am folosit
la ce bun sa ai?
Zic sacrificiu pentru ca dupa ce mi-am vazut colectia bifata
am rabdat din bucuria inimii
Nu am avut cu ce sa ma duc la nunta unei prietene
Desi aveam cu ce sa ma imbrac si sa ma incalt
Dar cum sa merg fara Dar ?
Nu mi-am onorat intalniri de liceu pentru ca nu aveam bani,
banii mei erau investiti in tocuri
Nu am calatorit prin lume,
nu ma duceam in weekend niciunde cu prietenii
pentru ca eu ma mandream cu o colectie de stileto ce n-a vazut Parisu’
Doar eu stiam de ea
Ca nu aveam unde sa-i port
As fi avut nevoie sa merg la masaj
nu de fitze, de nevoie ca ma dor salele
de la presiunea care o pun pe mine,
sa am tot ce mintea imi dicteaza
dar nu aveam bani ,
era mai important sa stau sa ma uit la pantofi.
Si uite asa aceste tocuri sunt papucii
care mi-au indeparta pasii de la ce-i esential si frumos in viata
La 40 de ani incepi sa vezi ce-ti face bine
vezi ce te bucura
Si cu aia te multumesti
Inveti ca necesarul e destul
si ce trece peste, e goana dupa vant!
Iar acel necesar ti-l randuie Dumnenzeu
Si daca intelegi asta, stii ce-i vorba aia :,, bucura-te de ceea ce ai
si cauta Imparatia lui Dumnezeu( bucuria inimii ) ca celelalte le vei primi pe deasupra”
Daca faci asta înseamnă ca ai mare Credinta
si traiesti in legea Domnului!
Iar daca te sacrifici,
In van e toata truda
ca n-ai folos de pe urma ei
Asa ca atunci cand ti-e dat, primește!
Cere si ti se va da !
Dar nu te trudi,
Nu te sacrifica,
Nu-ti intrista inima dandu-i bucurii de moment
Ca apoi sa o vezi cum plange
ca iar ai prostit-o
Si nimic din ceea ce o bucura pe ea
tu nu auzi, nu vezi, nu faci, nu-i dai,
Caci mintea ta nu e in ascultare de Suflet
E doar in lume
Iar lumea
E doar o gura sparta
incaltata in stileto stralucitori
Eu ma retrag in inima de azi
Si umblu fericita in papucii mei vechi, ridati si foarte confortabili
Sa am bani sa-i dau la nunta vreunui prieten drag
si sa dansez descult daca o fi,
ca stileto nu-i mai pot purta, sunt prea inalti, stramti si imi besica picioarele
Sa ma duc intr-un week-end la o intanire cu colegii
si sa le fac cinste cu pranzul si un vin bun si vechi
asa ca si papucii mei, aia buni si invechiti
pe care nu-i dau pe nici un stileto, de azi
Asta e avutul , asta e preaplinul!
Si asa vei straluci din sosoni,
Pentru ca inima ta iti va rade
si Sufletul tau va trai in esența,
In legea Domnului
Si asta e tot ce vei sti si vei lua cu tine intr-o zi, intr-o clipa!